Arhive lunare: iulie 2014

Cum tratam prolapsul rectal?

Pentru pacientii care sufera de prolaps rectal, defecatia devine un act chinuitor si de multe ori ei nu mai mananca, pentru a evita sa mearga la toaleta. Este cea mai mare greseala, deoarece si in acest caz poate aparea constipatia sau scaunele dure, care traumatizeaza si mai mult intestinul, formatiunile hemoroidale si anusul.

Prolapsul hemoroidal

In proctologie intalnim doua forme de prolaps. Prolapsul hemoroidal se declanseaza in momentul in care formatiunile hemoroidale interne prolabeaza (ies) prin anus, atragand uneori dupa ele peretele intestinal, un tesut foarte elastic. Pentru prolapsul hemoroidal se intervine prin metodele descrise anterior la tratamentul bolilor hemoroidale, cu sanse garantate de reusita.

Prolapsul intestinal

In cazul prolapsului intestinal, singurul tratament posibil este cel chirurgical. Se elimina astfel surplusul de tesut si se realizeaza intarirea ligamentelor sustinatoare, astfel incat intestinul sa nu mai poata migra prin anus. Aceasta afectiune apare in special la femeile cu varsta de peste 40 de ani, cu nasteri multiple sau care au facut interventii de histerectomie, la persoanele care sufera de sindromul astenic (de slabiciune a tesutului conjunctiv) sau de hiptonie sfincteriana.

Aparatul de sustinere fiind slabit, intestinul poate sa „cada” chiar si 10 – 20 de centimetri, fiind necesara introducerea lui manuala inapoi, prin anus. Afectiunea este neplacuta nu numai din acest motiv, ci si datorita faptului ca intestinul poate fi traumatizat, poate sangera, se poate infecta, declansand complicatii majore: tromboze hemoroidale, aparitia fisurilor anale, ulceratii, rupturi, gangrene, incontinenta etc.

Exista cazuri in care intestinul prolabeaza prin vagin (asanumitul rectocel).

De asemenea, intestinul are capacitatea de a se destinde, de a ocupa locul unde anterior se afla uterul; aceasta situatie favorizeaza marirea bolului fecal si ingreuneaza defecatia. In cazul acestor femei, este posibil ca dupa o anumita varsta sa apara si un prolaps rectal, deci se impun controale de specialitate periodice.

Este important ca femeile sa stie ca extirparea uterului dupa histerectomii, chisturi sau fibroame uterine duce automat la eliminarea unui perete sustinator al intestinului gros, ceea ce are efecte nefaste asupra anatomiei locale.

Fistula Anala: definitie

Ce este fistula anala?

Fistula este o leziune conica, care se poate intinde ca evolutie pe luni sau ani de zile, cu perioade complet asimptomatice (fara sa dea nici un semn) si perioade de „incalzire”, cu dureri si scurgeri purulente la nivelul anusului si perianal (langa anus). La exterior, perianal, se poate observa orificiul extern al fistulei, care poate fi unic sau multiplu.

Atentie: fistula anala nu este o fisura anala

Desi asemanatoare ca denumire, fistulele anale sunt complet diferite de fisurile anale. Fistulele sunt formate in urma unor abcese sau alte inflamatii anale, fiind sechele ale acestora, pe cand fisurile sunt leziuni mucoase, ulcerate, care sunt localizate la nivelul sfincterului anal.

Daca fisura anala poate fi legata mai direct de hemoroizii interni, fistula perianala este urmarea unor procese infectioase ale regiunii anale si perianale.

Cum se trateaza fistulele anale?

Daca orificiul extern se poate observa si gasi cu usurinta, traiectul fistulos si originea fistulei pot fi dificil de examinat in bolile vechi si complexe.

Cazurile complexe, vechi, necesita spitalizate si rezolvare prin interventie chirurgicala.

Fistulele nu se vindeca spontan in mod definitiv niciodata, avand un potential important si dupa interventiile operatorii.

Pacientul acuza deseori, pe langa dureri anale, scurgeri purulente perianale, nelegate de scaun si chiar stare generala proasta.

O reluare corecta a anamneziei poate stabili in antecedente, cu luni sau ani anterior, existenta unui abces anal neglijat.

Tratamentul este chirurgical si este recomandat a se efectua la cateva luni dupa episodul infectiei actuale.

Fisurile si fistulele anale pot fi extrem de dureroase

Fisurile anale mai pot fi provocate si de introducerea in anus a cremelor cu ajutorul tubului cu cap aplicator, a supozitoarelor dure, a irigatiilor clismatice, dar si de unele proceduri medicale, cum ar fi colonoscopie, interventiile chirurgicale etc. Si scaunele diareice repetate, foarte acide, pot duce la aparitia fisurilor anale prin actiunea de erodare chimica a stratului superficial.

Fisurile anale sunt, intradevar, o mare problema pentru pacienti, deoarece uneori provoaca dureri ingrozitoare. O fisura anala este de fapt o ulceratie situata chiar la terminatia canalului anal, in intestinului gros, care se formeaza cel mai des in urma unor traumatisme anale, afectand straturile superficiale ale intestinului (mucoasa si submucoasa), pana la nivelul muschilor sfincterieni.

Fisurile anale trec de la sine, odata cu normalizarea tranzitului intestinal, atunci cand este vorba despre o constipatie pasagera. Alteori, mai ales in cazul persoanelor sedentare, ale caror tesuturi isi pierd elasticitatea, fisurile ulcereaza si nu permit autovindecarea, aceasta cronicizandu-se. De asemenea, se ajunge la un cerc vicios: durerea resimtita la nivelul fisurii anale este transmisa de terminatiile nervoase catre creier, acesta incearca sa o minimalizeze contractand permanent muschiul circular al sfincterului, ceea ce duce la deschiderea marginilor fisurii.

Fisura anala poate sa apara la persoanele constipate, in urma unui scaun dur, dar si la o persoana sanatoasa, atunci cand in materiile fecale trec anumite resturi alimentare care nu au putut fi digerate: oase de peste, alune, coji de seminte, samburi, corpuri straine inghitite accidental (fragmente de scobitori, ace etc.). Compactate in materia fecala, aceste resturi pot rani intestinul, determinand aparitia fisurilor anale.

Fisurile anale cronice au o simptomatologie atenuata, factorii agresivi fiind mai putin accentuati, dar autovindecarea este incompleta. Totusi, fisurile cronice sunt mai periculoase decat cele acute, intrucat lipsa durerii intarzie prezentarea bolnavului la medic, iar dupa cronicizare se pot intalni fenomene de infectare ale fisurilor si fistulizarea acestora.

Astfel se poate explica de ce multe fisuri anale nu se vindeca total sau se vindeca foarte greu, dupa tratamente indelungate si chinuri din partea pacientului.